DEZASTRU LA MONUMENTUL EROILOR DIN ORHEI

56

      Rușinea nu e a lui Șor ori a primăriei Orhei. Anume a noastră, a comunității. Ne-am deprins cu „las că-i bine  așa!”, iar monumentul, după aleea din jur renovată substanțial, ne amintește de niște cataclisme naturale ce i-au afectat exteriorul. Din spate, o fisură aprofundată îți creează impresia că iaca, iaca se va prăbuși. Teracota de pe scări e crăpată și chiar dărâmată. Cineva a pus în loc de flori, la monument o cutie cu câteva plăcuțe pentru pavaj, poate la vreun edil de-al orașului i-a trece prin cap vreo idee de renovare. Întreg monumentul e în pete de rugină și survolat de o murdărie „estetică”. Cândva era instalată aici și o placă comemorativă a eroilor orheieni, căzuți în luptele cu ocupanții ruși. Dar a dispărut…

    Anul acesta s-au plantat mai multe floricele frumoase lângă postament. Bravo, măcar ele schimbă cumva ambianța neplăcută a monumentului. Dar și acestea păreau pe alocuri cam ofilite. La rădăcini, niște crăpături, să bagi degetul în ele, iar ca plantele să nu se usuce de secetă, unii orheieni mai „miloși” au început să le rărească.

    La 27 august, Ilan Șor va fi prezent la manifestarea oficială, organizată tradițional de Ziua Independenței la monument. Ocazional, îl voi întreba, dacă îi place. Dar până atunci, ar trebui să ne întrebăm și noi, ne place monumentul? Ori la urma urmei, monumentul poate și să ne placă. Dar le-ar plăcea celor căzuți în lupte, dacă ar reînvia, cum este sfințită amintirea și eroismul lor?

I.Păduraru