Înainte de 2 martie – Ziua memoriei, când vom avea 30 de ani de la agresiunea Rusiei contra R. Moldova, m-am decis să dau viață la 2 documente care reliefează obiectiv situația și climatul psihologic în 1992 al combatanților noștri de pe linia întâi a frontului. E vorba de o Declarație scrisă în tranșee pe la mijlocul lui iulie 1992 în prealabil doar de peste 500 de combatanți de la Cocieri. După publicarea ei la 21 iulie 1992, în Ziarul „Țara”, exact când M. Snegur a băut șampanie cu I. Smirnov la Moscova în adresa redacției au fost expediate încă 1500 de semnături din partea apărătorilor R. Moldova.
Al doilea document e un interviu în care descriu ce ne-a impulsat să facem o Declarație atât de radicalizată pe acele timpuri.
După 30 de ani de trădare a stângii Nistrului și a fraților noștri de arme, căzuți în lupte, multe din cele scrise în pauzele dintre lupte sunt actuale și astăzi. Ca de pildă introducerea trupelor ONU în stânga Nistrului ca trupe pacificatoare.
Comentariile la aceste 2 documente să le spunem așa, le las pe seama celora, care au retrăit clipele războiului din anii 1991-1992. Și care a fost efectul revoltei declarative ale combatanților, vom interveni cu noi detalii.
DECLARAȚIA
unui grup de combatanți de pe capul de pod Cocieri
Evenimentele din ultimul timp sunt o dovadă elocventă a faptului că Republicii Moldova i s-a declanșat un război deschis din partea Rusiei. Mai precis, din partea celor care visează de a ne cotropi, lichidându-ne ca neam. Despre aceasta ne vorbesc cazurile de genocid comise față de băștinașii din dreapta Nistrului.
Bandiții smirnoviști au drept scop exterminarea tuturor celora care vorbesc graiul Iui Ștefan cel Mare și Sfânt. Altfel cum poate fi calificată dispariția făr urmaă a sute de oameni pașnici urcați în microautobuzul de culoare albă al gardiștilor din Dubăsari? Cum pot fi calificate crimele separatiștilor față de copiii și femeile din Corjova?
Dat fiind această stare de lucruri, pe parcursul a patru luni de lupte crâncene, mii de bărbați s-au înrolat în formațiunile Armatei Naționale și în cele de voluntari. Printre ei suntem și noi, subsemnații, de aceea ne permitem să facem următoarea declarație:
1. Suntem nespus de indignați de activitatea conducerii Republicii Moldova care a contribuit la dezlănțuirea acestui război mișelesc. Tocmai în aceste momente grele nu putem găsi răspuns la întrebarea: de ce au fost eliberați bandiții smirnoviști (în special Smirnov, banditul) în ajunul alegerilor prezidențiale din toamna anului 1991? De ce au inactivat serviciile securității de stat atunci când forțele separatiste au început să se înarmeze și să producă arme de foc. De ce la toate încercările noastre de a declanșa o ofensivă generală contra bandelor de ucigași, în special în direcția Dubăsarilor, am primit ordin de retragere? Nu cumva cineva este cointeresat ca noi, combatanții, să fim carne de tun în tranșeele săpate în luna martie, când mai mult timp, pentru ca mai apoi dezastrul economic din republică să fie motivat prin cheltuieli de război și nu prin incapacitatea actualei conduceri de a înfăptui reformele economice necesare?
2. Pentru noi, combatanții din Cocieri, ramâne a fi de neînțeles alegerea, tocmai în aceste zile de război, în postul de prim-ministru a lui A. Sangheli, destituit în prealabil din funcția de vice-prim- ministru pentru diferite delapidări mafiotice. După părerea noastră, aceasta nu este altceva decât o LOVITURĂ DE STAT, înfăptuită în sânul parlamentului de forțele conservatoare, neobolșevice, corupte. În același timp, este vizibil pericolul ce dăinuie asupra noastră în urma lansării ideii de federalizare a republicii de către un grup de deputați agrarieni, care au promovat și candidatura lui A. Sangheli.
3. De asemenea, nu ne este clar de ce, ca și în perioada luptelor din Afganistan, pe pozițiile de luptă nu-i vedem pe feciorii și nepoții persoanelor din organele de conducere ale republicii și din subdiviziunile lor raionale.
4. Suntem indignați de activitatea comisariatelor militare care sabotează deschis interesele poporului băștinaș. O bună parte din rezerviști sunt trimiși la luptă fără a ști măcar să țină arma în mână. Plus la aceasta, în rândurile noastre avem mulți agronomi, mecanizatori, care, în aceste zile ar trebui să hotărască soarta pâinii, iar alții, cu ajutorul aldămașilor, își găsesc Ioc cald acasă.
5. Cerem ca, în scopul reglementarii conflictului pe cale pașnică, să fie introduse doar trupe ale ONU, apariția în această zonă a armatelor Rusiei și Ucrainei ar însemna o nouă trădare din partea conducerii noastre de stat.
6. Cerem ieșirea Republicii Moldova din C.S.l. și integrarea cât mai urgenta în comunitatea statelor europene.
7. Cerem ca aleșii poporului să respecte în sfârșit statutul de deputat și să organizeze întâlniri cu alegătorii săi.
8. Cerem să fie anulată legea cu privire la serviciul militar de alternativă care e un mijloc de protecție a celora care nu vor să-și facă datoria față de neam.
9. Suntem indignați de faptul că, și în rândurile noastre, avem dezertori, care nu sunt trași la răspundere.
10. Cerem încetarea campaniei de clevetire și de destituire din posturi a personalităților cu o viziune politică clarvăzătoare.
11. Cerem să fie adoptată în sfârșit legea despre acordarea unor privilegii celor răniți și familiilor celor căzuți în luptele cu bandele smirnoviste. De asemenea cerem să fie luată o atitudine corespunzătoare față de refugiați, iar zona localităților distruse de război să dispună în viitor de condiții social-economice mai prielnice de dezvoltare.
12. În caz dacă nu se vor lua măsuri concrete în urma declarației în cauză, sub care zilnic sunt adunate noi semnături, ne asumăm răspunderea de a pune capăt singuri corupției ce bântuie la Chișinău și în raioanele republicii, în rândurile membrilor instituției prezidențiale, ai parlamentului și guvernului.
13. Facem apel către toți combatanții din republică de a susține prezenta declarație.
Vasile ROMAN, Sergiu DOROGHEANU, Vasile DUMINICĂ, C. SPÎNU, A. ȘENDREA, A. MALIC, V. GANDRABUR, V. TANASACHI, Iu. IVASCHIV, V. LOGHINOV, V. BUZĂ, I. SCOROPADOV, I. AXENTEV, I. CATEREV…
La ora publicării, această declarație era semnată de peste 500 de ostași.
Susținem declarația combatanților de la Cocieri!
Noi, combatanții aflați la Tighina și Varnița, fiind întru totul de acord cu doleanțele și cerințele combatanților de pe capul de pod Cocieri, de pe alte poziții de luptă, simțind pe pielea proprie Trădarea și Corupția din Guvern și Parlament, precum și alte nelegiuiri expuse de colegii noștri, ne exprimăm adeziunea la susnumita „Declarație”.
GÎLCĂ, URSACHI, CHIHAI, LUPU, SÎRBU, CECOI, VICOL, CIOBAN, CALMÎC, MUNTEAN, RAȚĂ, LUNGU, POGREBAN, CRISTEA, CIORBA, POPESCU, DOMENTII, BÂLÂNEL, MAFTEI, SUMAN, DODON, BUTESCU, GÎLCĂ, POPUȘOI, STAMATE, GÎRLEA, GANU, POPOVICI, GUCl, BEȘLEAGĂ, ANDRONIC, MACOVEI, CIOBANU, BUCUR, BARCARI…
În total 169 de semnături.
„Ne-am săturat de tranșee și de parlamentari!”
Interviu cu d-l Vasile Roman, comandantul detașamentului de voluntari „Vasile Lupu” al regimentului „Haiducul” de pe capul de pod Cocieri, publicat în ziarul „Țara” 21 iulie 1992
– Sunteți primul în lista semnatarilor declarației unui grup de combatanți de pe capul de pod Cociei…
– Mai întâi vreau să menționez că autorul susnumitei declarații nu sunt eu, ci sunt combatanții însuși, care, într-un moment de răgaz, analizând situația creată în republică, au dorit să-și exprime opiniile și sugestiile lor într-un document oficial care ar atrage atenția autorităților și opiniei publice asupra stării de spirit care domină în tranșee.
– Și care este starea de spirit în tranșee?
– Până mai ieri se credea că sângele vărsat în tranșeele din stânga și din dreapta Nistrului e un sacrificiu pentru demnitatea neamului. Însă după evenimentele din ultimul timp de la Chișinău, tot mai mulți ostași și voluntari își dau seama că în spatele nostru are loc o trădare. Rezultă că cineva luptă punându-și viața în pericol, iar altul, nestingherit, profită de aceasta.
– Ce aveți în vedere?
– În primul rând, toată lumea știe că la Chișinău are loc acum un puci, asemănător cu cel de la Moscova din august 1991, având doar o altă formă, rădăcinile fiind aceleași — clica bolșevică sub masca agrarienilor din parlament profitând de starea excepțională, de haosul creat în urma acestui război, agrarienii, practic, au comis o lovitură de stat prin instaurarea la putere a lui Sangheli, prin demiterea din funcție a lui Costaș, Plugaru… Exact așa cum a fost înlăturat Mircea Druc. Ne dăm prea bine seama că nici președintele Snegur nu mai poate rezista în fața acestei clici mafiotice și corupte… Scopul acestui război declanșat a fost atins. Războiul a fost și este pentru cineva un pretext. Pe seama sutelor de morii — copii, femei, bătrâni, ostași și voluntari, ei vor merge mai departe, la privatizarea averii naționale, și suntem siguri că până la urmă ei vor vinde și Transnisiria…
– Nu credeți că e prea gravă Învinuirea?
– Deloc. Până astăzi stăm în tranșeele săpate în luna martie. De mai multe ori am încercat să declanșăm o ofensivă decisivă împotriva bandelor smirnoviste. În luna mai am pătruns chiar până în inima Dubăsarilor, însă am primit ordin de retragere. Aceasta înseamnă ca cineva a fost și este cointeresat ca războiul și haosul sa continue atâta timp cât puterea mafiotică, foștii nomenclaturiști, își vor face mendrele până la capăt.
– Cum explicați penultimul punct al declarației în care vă asumați răspunderea de a pune capăt corupției ce bântuie la Chișinău?
– Ostașii și voluntarii s-au săturat până în gât de tranșee și de politica parlamentului de la Chișinău. Credem că nici cea mai înapoiată țară din lume nu are o asemenea conducere. Ajunge! Ne-am săturat!
– Acesta e doar punctul dumneavoastră de vedere?
– Nu. Este al tuturor semnatarilor acestei declarații.
– Nu credeți că „Țara” ar putea să nu apară marți?
– „Țara” este unica publicație care a acceptat publicarea integrală a „Declarației” noastre. Și noi o vom apăra.
