Sincer vorbind am fost plăcut surprins, aflând despre o acțiune de comemorare a distinsului om de cultură și mare unionist, Andrei Suruceanu, plecat prematur în ceruri.
Manifestația a avut loc duminica trecută la Centrul Raional de Cultură, ce-i poartă numele. Cu regret fără un aviz multi-transparent spre a-i aduna pe mai mulți din cei care l-au cunoscut și prețuit pe maestrul Andrei Suruceanu. A fost cu adevărat un dublor artistic a lui Ion și Doina-Teodorovici. N-am cunoscut o altă personalitate din R. Moldova, dar și de peste Prut să interpreteze cu atâta pasiune sufletească, adevărată vocație opera unionistă a marilor interpreți, care erau și buni prieteni a familiei Suruceanu. Deseori trecând pe lângă monumentul Domnitorului Vasile Lupu, parcă îl văd, aud pe Andrei Suruceanu, cum umplea vacumul spiritual și din sufletele trecătorilor cu „Maluri de Prut” și alte recitaluri prin care cânta visul și durerea neamului românesc.
Mă mir de curajul și insistența foștilor colegi, care în aceste clipe grele pentru națiunea noastră, au izbutit să organizeze comemorarea fostului șef al Secției Cultură Orhei și al palatului de cultură „La Steaua”, A. Suruceanu. Mă miră și faptul cum de guvernanții locali, care promovează valorile spirituale ale regimului de ocupație rusesc au autorizat desfășurarea manifestației. Chiar au aplaudat cei câțiva prezenți în sală. O fi aceasta vreo tactică electorală? În orice caz e bine că s-a reușit comemorarea unui adevărat patriot al neamului românesc. Dar era și mai bine dacă comemorarea se organiza la locul iubit al regretatului maestru, momentul Domnitorului Vasile Lupu. Și dacă ne privește din ceruri ar fi bucuros ca scuarul să se umple iarăși de cântecele lui, iar lumea adunată să aplaude.
Ca altă dată. Până ce rămâne un vis neîmplinit, dar realizabil. Andrei Suruceanu a fost acel care-l perefraza pe Mihai Eminescu încă în prima etapă a Mișcării de Eliberare Națională. „Suntem români și punctum”. Bine spus și expus de o personalitate, care a ținut cu sfințenie la identitatea și valorile spirituale ale neamului.
Un participant la evenimentul de comemorare mi-a adresat întrebarea „De ce la Orhei nu mai apar alte stele să ne lumineze ca Andrei Suruceanu? Vădit ducem lipsă de o cultură intelectuală de-i facem pe hoți sfinți. Să fi fost în viață, Andrei ne tămăduia sufletește, nemurește”
