M-a intrigat foarte mult o mică știre din publicația ”Opinia Liberă” din numărul din 2 aprilie, prin care suntem informați că s-a început recensământul animalelor și păsărilor de vânat în raionul nostru.
Nu sunt vânător și nici pescar, am scris multiple articole împotriva vânatului din R. Moldova, dar fără nici un rezultat pozitiv. Din toți miniștrii ai Mediului, numai domnul Munteanu Valeriu a fost acela care a interzis acest masacru contra faunei, dar nu a încălzit locul mult timp.
Acum vânează și vânătorii autorizați și braconierii. Dacă la primii se duce o evidență oarecare, atunci cu braconierii chiar este o problemă mare. Sunt oameni fără suflet, fără inimă și dacă ar fi din partea mea, atunci aș înăspri pedeapsa pentru omorârea animalelor sălbatice până la maximum. Să nu le mai ticnească carnea din vânat sălbatic și pentru aceasta să savureze câțiva ani meniul din închisori. Ucid anul împrejur și nu mai caută că animalele fată, sunt mame, au pui mici, care trebuie îngrijiți, se gândesc numai la burta lor. Dacă așa de tare își plac iepurii, caprele, porcii, păsările atunci crește-le acasă, iar dacă vrei să alergi pe deal, celor din oraș le sugerez să alerge prin parcuri, iar celor de la sat să lucreze cotele de teren că sunt pârloagă.
Dispun de teren agricol în afara orașului și dacă, cu câțiva ani în urmă, mai vedeam prin vie câte o „căcărează” de iepure, acuma și aceasta a dispărut. Au ucis totul ce se mișcă. Anii trecuți erau o familie de găinușe sălbatice prin apropierea viei, iar acum nu o mai văd. Cât de câinos și rău trebuie să fii la inimă să ucizi totul pe deal.
Ultimele luni vânătorii au împușcat vulpile pe dealuri, dar, la sigur, că nu-și luau vânătorii mâncare de acasă când se duceau la vânat. Ucideau măcar câte un iepure pe care îl găteau ca friptură, după omorârea a câteva vulpi sau numai după primblatul pe dealuri.
Fiind în anul 2001 împreună cu un grup de juriști din județul Orhei în capitala statului american Ohio, Columbus vedeam iepuri sălbatici prin parcurile din centrul capitalei statului, iar pe marginea traseelor cerbi, căprioare și alte animale sălbatice. În Basarabia, cei care dețin arme, sunt mai sălbatici decât canibalii din pădurile africane, omoară totul, fără nici un pic de jale.
Pe dealuri auzi numai croncănitul ciorilor, iar dacă ar fi comestibile, la sigur că și pe acestea le-ar ucide.
Dacă polițiștii de sector și-ar da interesul într-o perioadă relativ scurtă s-ar strânge din sate toate armele deținute ilegal, iar pe vânători îi cunoașteți.
Am ajuns ca căprioarele, iepurii și alte animale sălbatice le vedem numai în grădini zoologice sau în cărți.
Despre Codrii și pădurile Basarabiei nici nu ai ce vorbi. Unele păduri, pe care le cunoșteam din copilărie, au ajuns să fie ca niște fășii forestiere. Au instalat pădurari în fruntea ocoalelor silvice după principii partinice ori după pile și aceștia fac ce vor. Se taie pădurile la dreapta și la stânga. Culmea este când am auzit că noi exportăm lemn în alte state. Noi acei care avem, pe semne, cele mai puține păduri pe cap de locuitori, mai exportăm lemn !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.
Dacă în România toată populația și guvernarea s-au pus pe capul braconierilor și celor care tăie pădurile, problemele s-au ameliorat.
La acest capitol mă conving că Basarabia este un stat fără viitor și locul nostru este numai în România Mare.
Valeriu Covaș, Orhei