Așa a dat Dumnezeu ca alături de primăria Orhei să rămână până ce situată cea mai valoroasă clădire istorică din oraș. Cea în care la 25 martie 1918 deputații Zemstvei de stat au votat Unirea cu România. După cotropirea Basarabiei de către trupele rusești aici au activat mai multe organe sovietice ca comitetul raional al comsomolului, a fost casa pionerilor, cea de creație a copiilor, iar până la închidere – o filială a liceului „Ion Luca Caragiale”.
Pe peretele din față cu aportul liberalilor, inclusiv al lui M. Ghimpu e atârnată o placă comemorativă în legătură cu mica Unire de la Orhei, unde adeseori vezi buchete de flori, lumânări aprinse în memoria înaintașilor noștri, numele cărora e înveșnicit de sate și străzi.
După evacuarea liceenilor de aici clădirea a revenit la balanța primăriei în frunte cu Ilan Șor, care a lăsat-o în izbeliște. Pe acoperiș cresc copăcei, apar fisuri, cade tencuiala… Se pare că e o acțiune premeditată a celor de la Partidul Șor de autodistrugere a valorilor istorice și patrimoniale ale neamului. Aceasta se referă și la muzeul de istorie și etnografie, situat în vecinătate. Sunt sigur, că dacă era dorință din partea conducerii primăriei, clădirile istorice se păstrau ,cu sfințenie la Orhei. Dar dacă valorile istorice rămân neprețuite de niște stranieri parașutați în oraș situația e alarmantă. Să distrugă direct această clădire autoritățile n-au îndrăznit. Dar dacă se autodistruge.
Cineva propunea ca să fie strămutat muzeul aici, dar sala festivă de la etajul 2, unde s-a votat Unirea de vede că-i sperie pe mulți din conducători. Bine, înțelegem că în buget avem rezervați destui bani pentru fel de fel de ostropățuri. În acest caz n-ar fi bine să facem cu apel către Guvernul României spre a lua sub tutelă o clădire respectivă, care la moment doar denigrează aspectul lui Orhei-Monaco, sunt variante, mai este necesar un suflu de patriotism și dragoste de neam
