Despăgubiri de peste 7.000 de euro pentru o familie care s-a plâns la CEDO după ce un vecin le-a luat un hectar de pământ cu ajutorul consiliului local.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Canțer v. Republica Moldova. Potrivit circumstanțelor cauzei, în cadrul reformei funciare, reclamanții au obținut titluri de proprietate provizorii asupra a 2,82 ha teren arabil, exploatat de către aceștia începând cu anul 1996. La o dată nespecificată, un vecin de-al reclamanților a ocupat aproximativ un hectar din terenul lor din cauza unei erori a Consiliului local Chiperceni. Reclamanții au inițiat proceduri judiciare împotriva Consiliului local și a vecinului lor, solicitând, inter alia, anularea deciziei eronate și acordarea despăgubirii pentru prejudiciul material 28.552 lei și moral 15.000 lei, precum și pentru costuri și cheltuieli 1.388 lei.
Prin hotărârea sa Judecătoria Orhei a admis cererile reclamanților, a anulat decizia Consiliului local, a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, acordându-le reclamanților despăgubirile solicitate, cu excepția celor pentru prejudiciul moral, conform portalului bizlaw.md.
Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea și a adoptat o nouă hotărâre prin care a respins acțiunile reclamanților ca nefondate. Reclamanții au declarat recurs, majorându-și, corespunzător, pretențiile pentru prejudiciul material și pentru costuri și cheltuieli.
Prin decizia sa irevocabilă Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamanților, a anulat decizia și a pronunțat o nouă hotărâre. Instanța a anulat decizia Consiliului local și a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu. În același timp, instanța a respins pretențiile reclamanților pentru prejudiciul material, nefiind de acord cu metoda de calcul a acestora. De asemenea, ea a respins și pretențiile reclamanților pentru prejudiciul moral, notând că recunoașterea în sine a dreptului de proprietate constituia o satisfacție echitabilă și suficientă.
În faţa Curţii, reclamanții s-au plâns în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând imposibilitatea de a-și folosi terenul și survenirea de pierderi materiale, din cauza deciziei autorităților locale.
Curtea a reiterat că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-i anula calitatea de victimă, decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod expres sau în substanță, încălcarea Convenției și apoi i-au acordat despăgubiri.
Curtea nu a considerat necesar să reexamineze fondul acestei plângeri, notând că, prin decizia sa Curtea Supremă de Justiție constatase deja ilegalitatea deciziei Consiliului local prin ingerința nejustificată în dreptul de proprietate al reclamanților. Cu toate acestea, ea a constatat că reclamanții nu și-au pierdut calitatea de victimă, deoarece Curtea Supremă nu le-a acordat vreo despăgubire pentru prejudiciul provocat de către autoritățile locale.
În consecință, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și le-a acordat reclamanților 2.235 de euro pentru prejudiciul material, 3.000 de euro pentru prejudiciul moral și 1.129 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.