Gafele oricăror lucrători din diferite domenii de activitate au consecințe și urmări. Unele urmări sunt dureroase pentru cetățeni, altele mai puțin, iar unele chiar și fatale.
În acest articol mă voi referi la domeniul jurisprudenței. În multe cazuri le spun interlocutorilor o frază, și anume, că din pușcărie revii la libertate – acasă, iar din cimitir nu se mai întoarce nimeni. Din această cauză, medicii au o responsabilitate foarte, foarte mare.
Mai mult, în acest articol mă voi referi la cei care revin acasă, la libertate din penitenciare sau din locurile de detenție.
Ca să fiu elocvent, voi aduce un exemplu. Unii, intuind despre ce caz este vorba, vor spune că așa îi trebuie, alții îl vor compătimi. Fiecare după aprecierea sa.
În una din zilele lunii iulie, anul trecut, într-o fâșie forestieră, nu departe de municipiul Orhei, a fost găsit cadavrul unui cetățean dintr-un sat din apropiere.
S-a constituit un grup operativ din lucrătorii poliției, procurori și au derulat investigațiile. Într-un sfârșit, au reținut trei bănuiți, care în acea zi s-au întâlnit între ei. Din cei trei, până la urmă, doi au fost condamnați, însă sentința este contestată la Curtea de Apel și nu este în vigoare. Din această cauză, la aceste două persoane nu mă voi referi în continuare, numai la cel de al treilea. Acesta a fost închis în jur de trei luni de zile. Până la urmă, a fost eliberat din lipsa semnelor infracțiunii.
Potrivit codului de procedură penală, reținerea de către colaboratorii poliției e aprobată pe un termen de 72 ore. După aceasta, procurorul pe caz înaintează demers instanței de judecată, dacă consideră de cuviință și se aplică sau nu arestul pe un anumit termen de până la 30 zile.
În acest caz, după cum am menționat, pe această cauză penală demersuri sau înaintat de câteva ori și corespunzător, respectivul care avea statut de învinuit a fost închis la Rezina în penitenciarul nr. 17, unde este și posibilitate ca să fie reținuți și cei aflați sub urmărirea penală.
Apare întrebarea. A fost necesar unui grup de urmărire penală ca câteva luni să se clarifice dacă a participat acest cetățean la infracțiune sau nu?
Să admitem ipotetic că acele trei zile de reținere a fost puțin să constați vina respectivului, dar în vreo săptămână de zile, dacă te stăruiai, aflai și ce a mâncat și cum a dormit el în acea zi.
Aflarea acestui cetățean în custodia statului a fost, după părerea mea, din cauza incompetenții acestui grup operativ, dar și din dorința unora să stea închis, deoarece acest cetățean nu se prea bucura de autoritate la ei și este caracterizat negativ.
Dacă cei vinovați de aflarea unui cetățean în arest ilegal ar răspunde solidar, începând de la polițistul de sector, procurorul pe caz și judecătoriul sau judecătoriii care au prelungit arestul, atunci nu am avea atâtea dosare pierdute la CEDO, iar statul n-ar achita milioane pentru careva interese ale unora sau pentru incompetență profesională.
În perioada aflării respectivului cetățean în custodia statului, acasă la el au avut loc percheziții și desigur că atunci când se efectuează o percheziție, știe tot satul. Și dacă erai cu o reputație bună în sat, la sigur, îți este știrbită.
Cet. ”X”, care nu este de cea mai tânără vârstă, desigur că are și bolile sale, care în trei luni de zile de pușcărie s-au acutizat enorm de mult, în penitenciare se administrează numai niște pastile, iar ca să fie transferat la spitalul penitenciarelor din Pruncul, este o întreagă epopee.
Între timp se stabilise că din satul în cauză, cu un automobil au plecat trei persoane, se știa cine anume și au revenit două persoane, iar una a rămas să zacă moartă în fășia forestieră. Apare întrebarea, care mai era necesitatea că să mai ții încă o persoană închisă, ori așa pentru profilaxie?
Așa a luat sfârșit epopeea unui om care a fost la locul nepotrivit, în timpul nepotrivit și a avut nenorocul să se întâlnească cu persoana nepotrivită.
Până mai ieri, dar odată cu excluderea confirmării judecătorilor după 5 ani de activitate, a dispărut și necesitatea ca procurorii să depună caracteristici pe numele judecătorilor care pretind să activeze mai departe și după acei 5 ani. Astfel judecătorii depindeau foarte mult de procurori, deoarece nu aveau curajul să meargă contra procurorului azi, că mâine aveau nevoie de caracteristica pentru promovare.
Până la urmă, cetățeanul în cauză a fost scos de sub urmărirea penală și desigur că a început să-și caute dreptatea. S-a adresat în instanța de judecată cu cerere despre perceperea pagubei morale de la stat și prin hotărârea judecătoriei Orhei s-a încasat în beneficiul lui 60000 lei. El nu a fost de acord cu această sumă și a atacat hotărârea la Curtea de Apel. Ultima a rămas să-și spună cuvântul în viitorul apropiat.
După intrarea hotărârii în vigoare, ar fi bine ca Procurorul General, să înainteze acțiune în regres către acele persoane care au fost nemijlocit responsabile de aflarea ilegală a unui cetățean în custodia statului, adică în pușcărie, nefiind vinovat.